1 Decembrie, o zi mai mult decât specială, pentru mine!

Cu fiecare zi și an care trece, cu atât mai mult simt un sentiment de recunoștință profundă pentru tot ceea ce înseamnă România.

De aceea, mă și pregătesc cum se cuvine pentru a întâmpina Ziua Națională a țării mele. Nici ieri nu am făcut excepție de la această regulă nescrisă a mea!

Mi-am pus hainele de sărbătoare: o ie tradițională, cusută cu mare dragoste, acum o sută de ani. Și, da, ce m-am bucurat când am aflat vestea că tocmai de 1 Decembrie, cămașa românească cu altiță a intrat în patrimonial ENESCO!

Apoi am pregătit casa și bucatele și mi-am întâmpinat oaspeții. M-am bucurat să putem cânta împreună imnul nostru national, m-am bucurat să facem focul împreună și să gătim, ca altădată, pe vremea bunicilor noștri, la ceaun, la pirostii, desi ploua afară! Am râs și am stat împreună în jurul focului, am băut un pahar de vin fiert si țuică fiartă și am vorbit.

Adunați în jurul bradului, ne-am amintit de toți românii plecați din țară, care duc dorul lor de România, peste tot în lume. Alături de Repatriot, am retrăit toate întâlnirile cu frații noștri aflați pe alte meleaguri și am vorbit cu mulți dintre ei, pe Skype.

Ca în fiecare an, Ziua Națională ne unește, iar depărtarea și distanța dintre noi, dispare. Pentru că, românii din diaspora înțeleg și simt cel mai bine extraordinarele cuvinte ale lui Octavian Paler: ”România este patria mea, restul sunt doar țări!”